Sfaturi pentru citire:

• Gesturi: Ridică mâinile când balonul zboară „sus” și coboară-le încet la final.

• Sunete: Imită vântul (vâj-vâj) și pufăitul norului pentru a menține atenția micuțului.

A fost odată un Balon Roșu. Era rotund, vesel și făcea: fâș-fâș prin aer. Balonul stătea strâns în mânuța unui copilaș. Dar, dintr-odată... hop! Sfoara a alunecat, iar Balonul a plecat la plimbare.

S-a dus sus, tot mai sus, până la cerul albastru.

O prietenie la înălțime

Acolo, sus, s-a întâlnit cu un Nor Pufos. Norul era moale ca o vată de zahăr.

• „Unde te duci, Balonule?” a întrebat Norul cu voce joasă.

• „Vreau să văd lumea!” a răspuns Balonul, legănându-se în vânt.

Norul cel bun l-a prins ușor de sfoară. Împreună au pornit la drum:

• Au zburat peste munți înalți.

• Au zburat peste mări albastre.

• Au salutat păsărelele: cip-cirip!

Somn ușor, pui de om

Soarele a început să plece la culcare. Cerul a devenit roz, apoi mov. Balonul era obosit. Norul Pufos l-a luat în brațe și l-a coborât încet, încet... ușooor...

L-a adus înapoi în grădină, a intrat pe fereastră și a lăsat Balonul exact pe perna copilașului. Balonul s-a cuibărit acolo, moale și sigur.

Noapte bună, Balon Roșu! Noapte bună, copilaș!