Capitolul 1: Șantierul din sufragerie
A fost odată o fetiță pe nume Maya. Maya nu se juca cu păpușile și nu colora mereu în interiorul liniilor. Maya avea un vis uriaș: voia să construiască cele mai înalte și mai colorate clădiri din lume!
În fiecare dimineață, Maya își punea o cască galbenă pe cap (care de fapt era un castron de plastic) și trecea la treabă.
Prima încercare: A vrut să facă un castel din perne. Dar, când a pus ultima pernă în vârf... Plow! Tot castelul s-a dărâmat peste cățelușul Pufi. Pufi a ieșit de sub perne dând din coadă, crezând că e un joc nou. Maya a râs și a notat în carnețelul ei: „Pernele sunt prea pufoase pentru zgârie-nori!”
Capitolul 2: Peripeția din bucătărie
Într-o zi, Maya a decis să construiască un oraș din... mâncare! A folosit morcovi pe post de coloane și felii de brânză pentru acoperișuri.
Dar stați așa! A apărut o problemă ciudată. Pe măsură ce Maya construia „Cartierul Legumelor”, clădirile începeau să dispară una câte una.
Unde a dispărut turnul de broccoli?
Cine a furat poarta din ardei gras?
Maya s-a uitat sub masă. Acolo era Pufi, ajutorul de arhitect, care mânca de zor „materialele de construcție”. — Pufi! a strigat Maya râzând. Arhitecții nu își mănâncă proiectele!
Capitolul 3: Turnul buclucaș din grădină
Maya s-a mutat în grădină. Voia să facă un palat pentru furnici din nisip și apă. Totul mergea de minune, până când a început o ploaie caldă de vară.
În loc de palat, Maya s-a trezit în mijlocul unei mlaștini de ciocolată! S-a împiedicat de o găleată și... Plosc! A aterizat direct într-o baltă mare. Era plină de noroi din cap până în picioare, dar ochii îi străluceau de bucurie.
— Mami, tati! priviți! Am construit o piscină pentru broscuțe! a strigat ea, sărind veselă prin noroi. Chiar și când lucrurile nu ieșeau cum plănuise, Maya găsea o soluție creativă.
Capitolul 4: Visul devine realitate
Anii au trecut repede, ca un zbor de rândunică. Maya a continuat să deseneze, să măsoare și să construiască. Nu a mai folosit perne sau morcovi, ci rigle adevărate și planuri mari, albastre.
Într-o zi cu mult soare, Maya a stat în fața unei clădiri uriașe, din sticlă și oțel, care strălucea ca un diamant. Era chiar clădirea proiectată de ea! Avea grădini suspendate și ferestre rotunde prin care soarele intra să se joace.
Maya era acum o Arhitectă Adevărată. Și știți cine a tăiat panglica la inaugurare? Chiar Pufi, care purta o zgardă elegantă și încă mai spera că, undeva, în acea clădire mare, există și un perete făcut din turtă dulce.
Maya reușise! Pentru că orice turn măreț începe cu un simplu cub de lemn și multă voie bună.
